Eu si Natura

Ca în fiecare primăvara, de ceva ani încoace, corpul ma anunța ca vrea un concurs mai extrem, asa m-am hotărât sa ma duc la un ultra maraton. Aveam în plan Ciucas Trail, dar am văzut eu greșit ca sau terminat înscrierile pe 2014, asa ca am ales unul și mai greu, care după comparația făcuta de străini se zice ca e mult mai tare ca și UTMB (mont-blanc). Asa am ales Transylvania Trail Traverse-106km cu 8500 + dif de nivel. Am început pregătirea ușor din luna mai și am trecut de la 5 km antrenament la 14-18-20 depinde cat aveam timp la dispoziție și o data sau de doua ori pe săptămâna. Am ajuns sa alerg 20 de km cu diferența de nivel de aproape 300 metri fără apa, ceea ce era bine, pentru ca in cazuri extreme ma gândeam eu sa rezist fără mâncare și apa cat de mult.

Se apropie si ziua de plecare spre Bran, nu am emoții ca de obicei. Trebuia sa ma întâlnesc cu Soveresan Andrei acolo la Bran, ca dupaia sa ne pornim spre Pârtia de ski unde sa ne montam cortul. Ajung la Bran, ma întâlnesc cu Andrei și pornim spre pârtie. Si tot mergem cu rucsacurile și tot mergem, parca nu se mai termina, erau 5 km de mers pe jos, într-un final am ajuns la pârtie unde era întuneric și nu era nimeni. Ca și cum nu se va tine nimic acolo. am văzut doar corturile mari și albe de lângă pârtie dar nici un semn de concurs. Dam de cabana Salvamont și întrebam pe acolo dacă știe cineva ceva de concurs. Nici ei nu știau multe dar au zis ca mai sunt dinastia care aleargă si au cortul acolo , ne liniștim și ne uitam pe unde sa montam cortul, cei de la salvamont foarte amabili, ne-au lăsat sa ne punem cortul acolo.Dupa ce am montat cortul, am plecat la Hotel Wolf in Bran ca sa imi i-au kit-ul de participare, am pornit pe jos si pe intuneric, seara e foarte pustiu Bran. am mers cam 8 km pana la hotel si eram obosit. La intoarcere am luat un taxi ca imi era somn si mai aveam de pregatit una alta. Ajung la cort pe la ora 23:00 ma pun sa pregatesc rucsacul de alergat cu tot echipamentul cerut de organizatori si ma pun la somn. A fost foarte cald noaptea, nu am putut sa dorm din cauza la adrenalina, mintea plina de ganduri. Se face 4:30 suna alarma, nu
Montam cortul si eu ma pun sa imi fac rucsacul pentru concursul de a doua zi,

Retezat Maraton Trail Running 2013

Primăvara asta ma gândeam ce sa fac eu extrem, defapt nu ca vroiam eu ci corpul îmi cerea, foarte ciudat sentimentul, asa ca am cautat pe internet ce concursuri extreme sunt pe la noi. Am găsit și triatloane dar nu puteam participa fără bicicleta, am tot cautat pana am dat de Retezat Maraton, asta mi sa părut suficient ca sa îmi întrec limitele sa ma lupt iarăși cu mintea mea și sa câștig. Am pus concursul intre cele pe care le voi avea de făcut m-am înscris și mi-am continuat antrenamentele.
Se apropia ziua concursului mai era o săptămâna, Luni am făcut un "mic" antrenament aici la Cluj cu 5,6 km urcare și 5,6 km coborâre. Marti relaxare, Miercuri 5 km cu o prietena prin Făget și Joi relaxare.
Vineri am pornit de dimineața cu fratele meu spre Râușor(Retezat).


Hațeg, în spate RETEZAT

Spre Râușor

Am ajuns seara pe la ora 19:00 la Râușor am instalat cortul, am fost sa îmi ridic pachetul de înscriere și ne-am băgat la masa, dupăia pregătiri pentru a doua zi dimineața și anume echipamentul.

Pârtie Râușor

De aici sa dat startul :)

A doua zi dimineața trezirea la 07:00 cu mâncare multa și după acea un pic de încălzire nu multa deoarece nu obișnuiesc sa fac încălzirea înainte de concursuri.Un mic interviu in continuare:

Mai fac câteva poze alături de fratele meu la linia de start/finish și ma pun în fata.

Deja lumea se aduna la start. Nu aveam emoții ca de obicei, de obicei te lăsau picioarele pana făceai 500m sau 1km de data asta eram foarte liniștit și concentrat. Sa dat și startul la concurs, primi 100m eram al 6-lea și ne îndepărtam, după încă 100m eram al doilea, am ținut-o tot asa 4 km pana ce am început sa urcam spre Vf. Retezat, unde am lăsat-o mai ușor ca sa îmi rămână energia pana la Finish, ceea ce ii cea mai mare prostie făcuta de mine deoarece orice concurs îl termin, îl termin cu energie și fără sa fiu obosit, deci ma limitez la un nivel cum s-ar zice.


Urcare spre Vârful Retezat

Spre Vârful Retezat

Tot pe urcare spre Vârful Retezat m-au mai întrecut vreo 5 da tot ce ma interesa era sa termin cursa. In cursa am plecat fără nimic la mine, nu apa nu hrana. Pe la km 6-7 erau băieți ce împărțeau apa, ultima sticla am primit-o eu. Si ma simțeam atât de nasol ca eram doar al 6-lea și mai aveau de venit încă vreo 450 în spatele meu și nu vor mai prinde apa, în fine continuii spre..

Vârful Retezat, ies din pădure și wowiii o priveliște care iți tăia respirația, mult timp nu am prea avut sa admir priveliștile pentru ca am început sa urc doar pe bolovanii și la fiecare pas trebuia sa fi atent unde calci, doar ma gândeam ce creație mare sunt frumusețile astea, și majoritatea dintre noi nu avem grija de ele având în vedere ca Pământul ne-a oferit o plapuma...un loc unde sa stam și hrana.

Dar sa revenim la concurs, am rămas surprins pe urcare cat de rapid urcam și forța genunchilor de la care nu ma așteptam asa de mult sa dea randament, am ajuns pe Vârful Retezat unde era defapt primul punct de control și realimentare.

Era cel mai mare Vârf montan urcat de mine pana la concurs, celalalt a fost în 2012 când am urcat Transalpina cu Bicicleta: http://pasiunemea.blogspot.ro/2013/03/eu-si-natura.html .

Am șterpelit 2 eugenii și am continuat alergarea pe...

Șaua Retezatului de Vara și de Iarna...

...pe la poalele Vârfului Bucurei...

...prin Poarta Bucurei cu coborâre spre Lacul Bucura...

...acolo unde aveam alt punct de control și realimentare cu combustibil :D. Aici iarăși am mai băgat în buzunar o eugenie și am mâncat o napolitana și mi-am continuat alergarea pe lângă Lacul Bucura pe lângă cei de la Salvamont care ne-au făcut galerie la toți și turiști la fel. După ce am trecut de Salvamont era un izvor, am alimentat cu apa rece și am continuat urcarea pe Vârful Peleaga care avea 2509m, nu cred ca mi-a luat 40 de minute sa ajung în vârf, unde o priveliște minunata ma aștepta și 2 concurenți pe urmele mele care erau specializați pe coborâre, eu pe urcare am câștigat timp și la coborâre am pierdut puțin, ma întorc de câteva ori sa vad priveliștea am salutat turiști, ei mi-au urat noroc și felicitări pentru curaj și am continuat cu o coborâre abrupta și periculoasa, cei doi care ma urmăreau câștigau teren pe coborâre și mai porneau și pietre în jos spre mine, cu mare noroc nu au fost incidente, am fost depășit dar am continuat sa cobor pe Șaua Pelegii și când ajung la cel mai jos punct vad pe Vârful Păpușa o mulțime de oamenii și zic mai ce departe sunt aia ii prind eu și dau sa urc și eu spre vârf și îmi aduc aminte ca vârful Păpușa trebuie ocolit, ma uit pe partea cealaltă de Șaua și vad benzile pentru concurs și ma mai uit odată în sus un alergător venea rapid la vale, greșise traseul, am început sa cobor sa trag tare după 3-4 km ma ajunge dar greu și mai sa se rupă pe bolovanii. Ajung un izvor în fata la Șaua Vf. Mare, alimentez cu apa și încep urcarea pe Sauca Vf. Mare(cam 2100m), care îl escaladez foarte repede și îmi continui coborârea spre Lacul Galeș, peisajele erau minunate nu aveai cuvinte sa descrii asa ceva, am mai alimentat și din izvorul ce alimenta Lacul Galeșu, din toată apa ce o probasem de prin izvoare asta avea un gust mai bun, avea un pic gust de fier ceea ce îmi plăcea, ajung și la Lacul Galeș care este situat la o altitudine de 2000 metri unde am rămas uimit de cat de curata era apa, ceva foarte frumos. Urmează o coborâre lunga unde sunt întrecut de 2 concurenți ii ajung din urma la următorul punct de control de unde începea urcarea pe Valea Pietrele de la 1400m la 2000 și ceva de metri unde am câștigat și 30 de minute avans.

Am urcat Șaua care nu știu cum se mai numește și nici nu cam găsesc pe harta și am coborât spre Lacul Stânișoara situat la 2000m altitudine am coborât pana la 1800m unde din greșeala și fiind ca panoul cu indicația Râușor era pus invers deci se vedea doar dacă veneai din jos am coborât cam 300 de metri unde începeam sa ma întâlnesc cu alergători de la tura de 22km și le explica pe harta ca au greșit drumul defapt eu îl greșisem și coboram spre Cabana Pietrele, m-am întors înapoi rapid și am văzut panoul cu indicația spre Râușor, era prea târziu cele 3 persoane ce erau după mine ma depășiseră, dar încă eram mulțumit ca nu mai aveam mult și locul ocupat era unul foarte bun îmi continui urcarea pe Culmea Lolaia(1900m) pe Șaua Ciurila...

...și spre pârtie(Finish) unde întâlnesc multi turiști care adunau afine. Înainte de Finish cu 400m vad pe pârtie pe cineva cu un copil ma gândeam ca sunt doar la plimbare după ce mai face câțiva pași aud cum îl încurajau cei de la Finish și mi-am dat seama ca e o posibila amenințare asa ca am grăbit pasul, el mai avea 150m, asa de repede am alergat în jos de am crezut ca îmi i-au zborul și am trecut amândoi linia de Finish de odată. Organizatorul zice către mine, ai alergat bine dar cel din fata ta era la tura de 22 km, oricum nu sunt eu cu întrecutul doar ca pe ultimi 500m îmi place sa trag tare și de multe ori întrec multi, depinde pe ce se desfășoară concursul.

Greu cu opritul :D

Finish!!!!!!!!!

Si uite asa am terminat iarăși ceva extrem. Nu eram obosit nu aveam dureri la picioare, ma simțeam chiar mai bine decât înaintea concursului.
La anul voi participa iar pentru ca e foarte frumos acolo, oamenii minunați ca de obicei la concursuri și pentru ca e extrem asa cum îmi place mie.
Mulțumesc tuturor celor care m-au susținut și au crezut în mine....la anul promit alte concursuri extreme!